Am 63 de ani cand spun povestea pe care o cititi in aceasta carte si am participat la peste 50 de expeditii prin toata lumea. Unele dintre ele in premiera pentru alpinismul romanesc. Va marturisesc ca toate au adus bogatie in viata mea. Fiecare in parte a fost o mare iubire. Chiar si muntii pe care n-as vrea sa mai merg niciodata. Fiecare mi-a dat o enorma satisfactie. Toate mi s-au asezat in minte, in suflet, fac parte din viata mea. Daca inchid ochii, fie ca sunt pe un aeroport sau intr-o cafenea din Bucuresti, in minte incep sa mi se deruleze imagini, sunete, mirosuri din lumea intreaga. Amintirea unui moment, mai ales cand il traiesti in conditii extreme, patrunde in celulele tale, devine parte din tine. Si te trezesti, cu fiecare noua experienta, un pic alt om. Principalul motiv pentru care cutreier muntii si lumea este sa pot cunoaste nemijlocit realitatea. Cu ochii mei, cu palmele mele, cu talpile si cu narile mele vreau sa ating aerul, pamantul, apele si padurile lumii. Ce-mi pot dori mai mult de atat? - David Neacsu

Ei bine, Iosif Ghetie, inginer electronist de profesie, da o admirabila dimensiune, prin paginile noii sale carti, fundamentalei idei de a calatori pentru a cunoaste, de a te bucura de minunatiile realizate atat de Cel de Sus, cat si specia umana. Pentru el si Vera, sotia sa - realizatoarea unor incantatoare fotografii -, nici un drum nu-i pustiu, neinteresant, nici un pas nu-l faci in gol daca stii sa vezi, sa auzi, sa provoci conexiuni, practic sa stii sa-ti traiesti calatoria cu toata fiinta si intreaga putere de receptionare, de asimilare. Ei intaresc adevarul in toata deplinatatea si armonia lui: daruiesti ca sa primesti, primesti ca sa daruiesti. Daca pe Sisif ni-l imaginam urcand, frant de chin, cu pamantul in spate, pe Iosif Ghetie nu-l poti vedea decat purtand globul in brate, cu o satisfactie care n-are seaman. De fapt, el (ei) intruchipeaza insasi magia calatoriei...

Coperta cartii ni-l infatiseaza pe alpinistul-medic (sau, daca vreti, pe medicul-alpinist) Viorel Nicolaescu escaladand traseul „Lupul cel Rau” din Postavarul. Se intampla asta pe la sfarsitul anilor ’70, cu putin timp inainte ca temerarul catarator sa scape de „raiul comunist”, stabilindu-se in SUA.

"O croaziera pe Dunare" este o carte plina de informatii, fapte, intamplari si interpretari, puse in pagina cu har si mestesug. O abordare debordanta, o generoasa risipa de rigurozitate, talc, umor, ironie, o chemare din strafunduri de a cunoaste, descoperi si iubi minunatia de fluviu care ne-a fost sortit sa fie, alaturi de Marea Neagra, Nistru si Tisa, hotarul natural al Romaniei.

Despre cuvantul „bolero” se spune ca ar proveni de la un joc de indemanare (boliche) ce consta in aruncarea si prinderea ununi ghem legat cu-o sfoara (bola = bila). Scriitorul Estébanez Calderón il descria pe la 1926 ca «dans saltaret si ca in zbor». Textele care compun aceasta carte imita acele miscari ale boleroului, jonglatul cu bilele, incercarea de a le imprima un sens.